Doamne daca-mi esti prieten - Spiridon Popescu

Asa cum vorbeam cu un Prieten, in ultimul timp sunt intr-o mare criza de idei. El mi-a zis s-a scriu despre ceea ce lucrez si probabil o voi face. In schimb azi m-am gandit ca din cand in cand sa postez cate o poezie care mi-a placut. Voi incepe astazi cu Spiridon Popescu, poet gorjan pe care din pacate nu am avut placerea sa-l cunosc personal. Mie personal imi place foarte mult cum scrie si de aceea probabil voi posta mai multe dintre poeziile dansului.

L-am citit prima oara din plictiseala. Era o zi ploioasa, eram liber dupa un serviciu de 24 de ore iar in casa unde stateam la gazda nu era mare lucru de citit. Am gasit cartea ""21 de grame de suflet", editata de Ed. Zodia Fecioarei, Pitesti in 1996. Va rog a ma crede-ti ca nu am lasat-o din mana pana nu am terminat-o. Am recitit-o de atatea ori incat ajunsesem sa stiu aproape toate poeziile, iar cand era vorba sa fac un cadou cuiva dadeam fuga la librarie si cumparam cartea aceasta. Din pacate la mine nu mai am nici o carte a lui Spiridon insa promit ca atunci cand vin acasa voi cumpara tot ce gasesc. Dar sa va las cu amintirime mele si sa trecem la poezie.

Alte volume publicate de Spiridon Popescu sunt:

"Oglinda dintre noi", Ed. Spicon, Targu-Jiu, 1991
"Supliment de existenta", Ed. Punct, Targu-Jiu, 1997
"Eseu despre glorie", volum bilingv: romana/franceza,traducere Paula Romanescu Ed. Alcor, Bucuresti, 1998
"Diavol cu coarne de melc", Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2003
"Inger intre scaieti\, Ed. Ager, Targu-Jiu, 2004

Astazi vreau sa va propun poezia "Doamne daca-mi esti prieten" si in varianta recitata de catre Florin Piersic si in varianta text.



Doamne daca-mi esti prieten

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare

Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.

Iata-l pe Omul care scrie asa!