O viata impreuna - Constantin Stanoiu

   Umblai eu ce umblai pe internetu' asta și dădui de un blog cică a lu' Nea Costache, zâc  ia să văd io ce ie aci și văzui că e oltean de/al meu. Om bun Nea Costache ăsta, scrisă el multe, scrisă si de Brâncuși și mai scrisă și o carte. Acu' zâc cum să fac să o citesc și io?
   Și îmi zâsă un  preten d'al meu, unu Cosmin a lu' Iacob. Nu'l știț'? Ăla de o țâne pe Nicoleta  lu' Nea Colțescu de la Bircii. Nu'l știț'?Aaaaaaa! N'aveț cultură!
   Îmi zâsă iel, mă Rilă, că uitai sa va zâc, așa ma policreau de mic. Mă Rilă, io ma duc acas' că ie din Târg, că tot imi dadură aștia concedu' și ma duc pân' acas'. Zâc io, mă dacă tot te duci ia numaru ăsta de telefon și sună la Nea Costache și zâi să'ț dea cartea aia.
   Și îi scrisăi io și lu' Nea Costache o scrisoare d'aia electronică de îi zice email. Da' o scrisăi bine acu' nu ca prima oară când am scris, ca nu-mi răspundea persoana de crezui ca or' nu vru poștaru sa i-o dea or' să arsă fro' lambă or' fro' diodă că lucrurile ăștea electronice sunt sensibile rău. Da' acu' o scrisăi bine și-mi răspunsă omu' și zisă că-mi dă cartea cum să nu.
   Acu' așteptai io trei săptămâni sa vie Cosmin din conced' și să-mi aducă și mie cartea. Între timp îmi născu și muierea o mândrețe de băiat, că uitai sa va spui ca era borțoasă și să grăbi ăsta micu' să vină și veni cu fro' lună mai devreme. Îi zisăi Vlad Marin ca veni chiar cu o zi înainte de  Sântă Mărie chiar de ziua lu' nașu-său, că ce se mai bucură și iel săracu.
   Acu' când veni Cosmin îmi adusă nește țuica și nește slanină ca tăiasă socru-său un grasun da-mi zisă că uita cartea. Crezui că-l mănânc in loc de slănină da' glumea.
   Zâc io las' că o citesc io după ce termen cartea ailaltă de citeam la ia da' nu mă rabdă cățaua de inima și a dooa zi că tot îmi zisă muierea sa văd de copil cât doarme până face ia o țâră treaba p'in casă, luai copilu' și-l scosăi la soare pe balcon și n-avusăi ce face și luai cartea de începui să citesc.
   Păi nu citii io doo pagini că mă podidi plânsu' ca pe muieri cân' citii că muri Niculaie. Mă, plângeam de parcă ar fi fost neam cu mine. Adevaru' că scrisăsă Nea Costache așa frumos de parcă ieram acolo. Și-n plus îmi adusăi aminte de Tăiță săracu', bunicu/meu că așa îi ziceam noi nepoți', că și iel săracu' tot așa în zori muri cân' se dusă să dea demâncare la animale. Mă văzu și muierea și-mi zisă că ce am da'i zisăi ca ma trasă curentu la muncă.
   -Care munca mă omule? Că az' ie duminică și mai fusăși și in conced' de abea mâine incepi.
   -Ce ț'ă și cu muierile aștea dom'ne! Iote'mi dădu o goangă in ochi d-aia! Acu' iești mulțumită?
   Nu-mi mai zisă nimic săraca și se dusă-n treburile iei.
   Io, tot cu cartea și parcă văzui un câmp și lumea la coasă și parcă o auzii și pe Dragomiroaica cu:
                                       ”Au plecat olteni la coasă / Ila, ilai, la...„
   Stai mă ca aștia-s din Vâlcea! Și ce? Nu-s olteni si iei? Vorba cântecului ălălalt : „ De la Vâlcea-n Târgu Jiu„
   Mai citii io și ajunsăi la nuntă, aci văzui io că fu și Aristică și mă trezii cântând:
                             ”Foaie verde foi de bojiiiiiiiii
                              Oooooof of of
                              Cine-a fost odată-n Goorj
                              Oooooof of of                          
                              A fost Tudor și Magheru
                              Și-a mai fost Dincă Schileru
                              Și-a mai fost și Aristică
                              Nepotu' lu' Neica Dincăăăăă
                              Oooooof of of............„
   Aci veni muierea repede :
   - Ce ai mă? Ce te-apucă? Nici nu beuși nimic și te-apucă? Taci mă nu mai behăi că trezești copilu' și tre' să-i dau țâță ș-atuncea termeni tu treaba!
   - Las' că la următoarea petrecere de-oi bea un păruț in plus să vezi ce mai cânt, o amenințai io, da' numa-n gând ca la mine în casă cântă cocoșu' da'...mai încet o țârică să nu-l audă găina.
   A  dooa zî, începui munca numa' că nu venisără toț' din conced' și-mi zisă șefu' de tură: „Tu az' și mâine nu intri-n subteran și te duci in Stația de separare.„ Abea așteptai să ajung acasă să mai citesc și a dooa zi luai și cartea cu mine că acolo la stație lucrezi patruș'cinci de minute la bandă și cinșpe pauză ș'așa în pauză tot citii.
   Ce să mai, până sara o dădui gata că nu putui să o mai las din mână. Cre'că la fiecare zece pagini ma podideau lacrimile ca mereu îmi amintea de câte ceva. Și tare îmi mai amintea de cum îmi zicea Tăiță săracu' pățăniile lui.
  Mai mult nu vă zic, vă las pe voi să o citiți. Uite puteți să o comandați aci și să-mi ziceți dup'aia dacă vă placu. Da' dacă vreți să vedeț' cum scrie aveț igzemple aci . Și puteț să-i și spuneț omului ce părere aveț despre carte aci . Că scrisăi și eu acolo câte ceva da' nu termenasem încă de citit.
   Acu' cu un lucru nu ma lămurii io, din ce sat era dom'ne Niculaie Gorun? Da' las' că-l întreb io pe Nea Costache și va zic și voo.
   Aaaaaaa, și dacă nu întelesarați ce scrisăi io aci vedeț' că mai făcu Nea Costache ș'un ”Dicționar de oltenisme„

Eu nu mai beau URSUS

 Zilele trecute făcând cumpărături de la magazinul romanesc am avut pofta de bere de acasă. Inițial am fost tentat sa iau Ursus apoi mi-am amintit de sponsorizarea pe care au făcut-o asta vara sprijinind în acest fel susținătorii asa-zis-ului ținut secuiesc (detalii aveți aici). Drept urmare am ales o alta bere. Ulterior aflându-mă acasă la un prieten, când acesta mi-a oferit o bere i-am povestit despre sponsorizare. Reacția lui m-a surprins, cumpărase 6 beri, le-a vărsat toate în vasul de toaleta deși era berea lui preferata.
   Atunci am decis sa fac aceasta postare prin care sa anunț decizia de a nu mai consuma aceasta bere. Desigur este dreptul managerilor firmei de a sponsoriza ceea ce doresc asa cum este dreptul meu (si sper ca se vor alătura și alții) de a nu mai consuma produse care m-au  jignit pe mine și tara mea.
   De aceea am creeat si o pagina pe Facebook și va invit sa va alăturați aici.
   Sursa foto

Radio Torino International - voci romanesti in Italia

   In urma cu câteva luni am citit pe Facebook despre Radio Torino International și sincer ma așteptam sa dau de o echipa de manelisti dar am constatat cu bucurie ca m-am înșelat. Nu numai ca nu difuzează manele dar am ascultat emisiuni pe care nici în România nu le asculți și ma refer la "Dor de Folklor" care se difuzează sâmbăta de la 09:00 la 12:00  și duminica de la 09:00 la 10:20 si de la 11:30 la 12:00. Duminica este întreruptă de emisiunea "Lumea copiilor".
   O alta emisiune care îmi place mult este "Colecția de aur a muzicii românești" pe care o puteți urmări zilnic. Dar nu are rost sa va scriu aici grila lor de programe. Cel mai bine ar fi sa-i ascultați voi și sa va convingeți. Eu unul am început sa-i ascult zilnic, în mașină am radioul setat pe frecventa lor (90,0 FM) iar acasă pe net pe site-ul lor http://www.torinointernational.com . Din păcate frecventa este destul de aproape de alte posturi și uneori interfereaza dar pe net se aude foarte bine și în plus puteți vedea și prezentatorii live si participa la chat. Eu personal am creat o pagina  pe Zamolxe.info, blogul pe care m-am gândit sa-l dedic diasporei, player-ul cu web cam-ul din studio si il puteti urmari aici putând asculta live emisiunile lor.
   Un mesaj pentru echipa Radio Torino International : "Va mulțumesc pentru emoțiile pe care ni le dăruiți" 

Vești bune despre operele lui Brâncuși

 Anul trecut am preluat de la Nea Costache o postare despre starea operelor lui Brâncuși. Se pare ca acțiunea inițiata de Nea Costache nu a rămas fără răspuns iar astăzi vreau sa va dau o veste buna. Postarea este de asemenea preluata de la Nea Costache căruia vreau sa-i mulțumesc încă odată.

   În primăvara anului trecut, dezamăgit de starea de degradare a monumentelor lui Brâncuși, am lansat un apel către blogosferă, în care rugam ca tot mai mulți bloggeri să preia acel apel, în vederea sensibilizării celor ce puteau lua măsuri pentru renovarea și conservarea acestora. Apelul meu de atunci a fost preluat de peste 60 de bloggeri, având ca repercursiuni, schimbarea din funcția de Director al Centrului de Cultură și Artă ”Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu a d-lui Sorin Lory Buliga, postul fiind scos ulterior la concurs. În urma concursului pentru ocuparea acestui post, a fost promovat d-l Ovidiu Popescu din Târgu-Jiu. Privit inițial cu suspiciune de către mass-media sau oameni politici, proiectele d-lui Ovidiu Popescu, prin insistența si perseverența domniei sale, încep să se realizeze. Spre rușinea mea, odată cu mutarea mea la țară, nu am mai urmărit activitatea Centrului de Cultură și Artă ”Constantin Brâncuși” și a d-lui Ovidiu Popescu în special dar primind un mesaj de la domnia sa, aflu vești bune, vești care în mod cert, bucură pe toți iubitorii operelor lui Brâncuși. Iată mesajul:

"Nea Costache,

Va scriu cunoscându-va aplecarea pentru subiectul “Brâncuși la Târgu
Jiu”. Din ce ați publicat pe blog am văzut ca simțiți asemeni multora
dintre noi și nu va este indiferenta soarta Ansamblului de la Târgu Jiu.
N-am avut pana acum prea multa vreme, însă, trebuie sa va împărtășesc
ultima veste buna.
Probabil știți ca primul – și cel mai important – obiectiv pe care mi
l-am propus când am preluat mandatul la șefia Centrului Brâncuși a fost
înscrierea Ansamblului pe lista definitiva a Patrimoniului Mondial
UNESCO. Când am lansat aceasta propunere, eram aproape singurul care
credea în ea. Multora li s-a părut utopica, ba, alții au început s-o
critice de parca acțiunea în sine n-ar fi fost în folosul Ansamblului și
al orașului. Mai mult, cum probabil ați văzut si pe Realitatea, nici
măcar marii ziariști ai neamului n-au considerat-o un subiect demn de
luat în seama.
Mi-am văzut mai departe de treburi și – după doua luni de prezentări, de
discuții și de lobby – în care am ajuns de la București la Budapesta și
la Paris – am obținut prima victorie. Ministerul Culturii din România a
dispus – în sfârșit – elaborarea dosarului de includere a ansamblului în
Lista patrimoniului mondial. Un pas mic pentru mine, un pas uriaș pentru
Târgu Jiu.
Deși o sa urmeze o munca infernala – pentru ca greul de-abia acum începe
- cred ca cel mai important lucru a fost făcut prin acest început.
Oricum, înapoi nu se mai poate da…
Pe lângă argumentele artistice, tehnice și administrative pe care
trebuie sa le conțină dosarul va fi nevoie în continuare de lobby. Am
mai făcut, împreună cu președintele ICOMOS România dl. Sergiu Nistor, un
pas important printr-un parteneriat România – Franța la nivel
diplomatic, parteneriat, care sper ca se va oficializa în septembrie la
Târgu Jiu. Insa nu este suficient, e nevoie de mai multa implicare.
De aceea, va rog sa ne ajutați! Acum, avem nevoie de o atitudine
pozitiva, de a aduna în jurul acestei ideii toți oamenii care pot
multiplica informația și care o pot promova pozitiv. Pentru ca, eu cred
ca e timpul sa vorbim cu nădejde despre Ansamblul de la Târgu Jiu, sa
transmitem un mesaj optimist. Si mai cred ca o imagine buna se face
vorbind de bine despre lucrurile bune. Am încercat sa elimin epoca
lamentărilor și sa pășim într-una a acțiunilor concrete. De aceea va
solicit sprijinul, pentru ca sunt convins ca părerea și atitudinea
dumneavoastră pozitiva contează.
Ce s-a mai reușit din februarie încoace găsiți și pe www.centrulbrancusi.ro
Va mulțumesc și va doresc sănătate și inspirație.
Cu deosebit respect,
Ovidiu Popescu"

Îl felicit pe d-l Ovidiu Popescu pentru această mare realizare și îi urez mult succes în realizarea proiectelor sale ce vizează recondiționarea și conservarea operelor lui Brâncuși, dar și revigorarea turismului în zonă.

Notă: Doi profesori de la Colegiul Tehnic de Arte și Meserii “Constantin Brâncuşi” din Craiova intenționează să ajungă la Paris, pe jos, pentru a-i cere președintelui Franței, Nicolas Sarkozy, să repatrieze osemintele sculptorului român Constantin Brâncuși. Artistul român și-a trăit ultimii ani din viață în
Franța, însă, pe patul de moarte, a cerut să fie îngropat la Hobiţa, lângă mama sa. Cei doi craioveni, Laurian Stănchescu și Mircea Florian Ruicu, au plecat din Craiova și intenționează să parcurgă peste 4.000 de kilometri, pe jos, până la Paris, pentru a-i cere președintelui francez repatrierea rămășitelor pamântești ale sculptorului Constantin Brâncuși. Profesorii sunt ajutați  în călătoria lor de Biserica Ortodoxă Română, precum și de oameni cu suflet, însă banii sunt deja pe terminate. Cei doi profesori urmează să iasă din țară prin Punctul de Trecere a Frontierei Cenad, din  judetul Timiș, iar pe 15 august speră să poată ajunge la Paris, pentru a-i înmâna lui Nicolas Sarkozy scrisoarea prin care îi cer repatrierea osemintelor lui Brâncuși.

Sursa

Update: “Joi, 7 iulie, 2011 la Coloana fără sfârșit din Târgu Jiu se vor desfășură acțiuni de cercetare a suprafețelor monumentului, în vederea determinării felului în care evoluează în timp starea operei. Concluziile cercetării vor fi prezentate de Dorin Danila, specialist-restaurator acreditat de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, într-o conferință de presă organizată la sediul Centrului Municipal de Cultură”Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu la ora 18.”

Sursa

Antonescu si diaspora, fara galeata de plastic si kilu’ de ulei

Am mai scris odată aici despre acuzele ce se aduc diasporei pentru “succesurire”  lui Băsescu în alegeri.
Vreau sa va expun un caz ipotetic. Ce ar fi fost dacă s-ar fi numărat ultima oara voturile celor di Cocoțații din Deal? Și dacă în urma acestei numărători ar fi ieșit Băsescu??? Atunci ei ar fi fost vinovați nu? Logic după mintea creata a unora. Minte care se lasă “făcută” permanent de către “marii  lideri”  perdenți ai politicii românești.  Lideri care nefiind în stare sa-și recunoască incapacitatea dau vina pe alții pentru eșecurile lor.
Acum ca se apropie alegerile, din mintea lui Crin Antonescu s-a ridicat erecta ideea de a interzice dreptul la vot al celor din diaspora sau mai bine zis de a-l condiționa cu plata unui impozit în România.
O întrebare pentru profesorul Crin Antonescu (chiar dacă dumnealui este profesor de filosofie și nu de economie) : accizele pe carburanți, TVA-ul, celelalte accize pe bunurile de larg consum cum ar fi de exemplu un banal pachet de țigări reprezinta taxe și impozite vărsate statului roman? Pai în acest caz, măcar odată pe an când vin “capsunarii” acasă aceștia plătesc taxe. Ca sa nu mai vorbim despre cei care dețin proprietăți în România și plătesc impozite sau de faptul ca anul trecut numai din Italia au fost trimiși în România peste 800 milioane de euro. Pentru familii evident ca doar nu era sa fie trimiși direct statului.  Dar de pe urma acestor transferuri băncile au câștigat de pe urma comisioanelor de transfer, comisioane care au fost impozitate la rândul lor plătindu-se indirect impozit de către expeditori. Un alt impozit este cel pe venit perceput din impozitarea dobânzii  conturilor curente. Deci…???
Pe de alta parte, interzicerea sau condiționarea dorita de Crin Antonescu încalcă un drept constituțional al unor cetățeni români, drept consfințit intre altele și de către Declarația Universala a Drepturilor Omului la care România a aderat ( nu voi da și articolul lăsându-le  celor  care fac pe Gică Contra plăcerea de a studia puțin).
O alta întrebare pentru Crin Antonescu (și pentru susținătorii ideii sale): dacă procentajul de votanți din diaspora este atât de important încât sa răstoarne opțiunile de vot ale unei tari întregi, nu ii este teama ca în cazul în care propunerea nu va fi adoptată,  cei din diaspora nu ii vor mai acorda nici un vot? sau ii este teama ca voturile acestora nu pot fi cumpărate cu un kil’ de ulei și o găleată de plastic și atunci mai bine ii exclude?
Iar dacă procentajul este insignifiant, sa zicem ca al celor din Cocoțații din Deal, de ce atâta tam-tam? Doar pentru a ieși în fata ca păduchele în frunte creând polemici și in felul acesta amintind romanilor ca din păcate încă exista pe scena politicii românești făcând ceea ce nici Iliescu și nici Băsescu nu au reușit și anume distrugerea PNL.
Domn’  profesor, referitor la tentativa dumneavoastră de a răspunde la aceste întrebări…ce sa zic???

Nota 2! Treci la colț!