Umblai eu ce umblai pe internetu' asta și dădui de un blog cică a lu' Nea Costache, zâc ia să văd io ce ie aci și văzui că e oltean de/al meu. Om bun Nea Costache ăsta, scrisă el multe, scrisă si de Brâncuși și mai scrisă și o carte. Acu' zâc cum să fac să o citesc și io?
Și îmi zâsă un preten d'al meu, unu Cosmin a lu' Iacob. Nu'l știț'? Ăla de o țâne pe Nicoleta lu' Nea Colțescu de la Bircii. Nu'l știț'?Aaaaaaa! N'aveț cultură!
Îmi zâsă iel, mă Rilă, că uitai sa va zâc, așa ma policreau de mic. Mă Rilă, io ma duc acas' că ie din Târg, că tot imi dadură aștia concedu' și ma duc pân' acas'. Zâc io, mă dacă tot te duci ia numaru ăsta de telefon și sună la Nea Costache și zâi să'ț dea cartea aia.
Și îi scrisăi io și lu' Nea Costache o scrisoare d'aia electronică de îi zice email. Da' o scrisăi bine acu' nu ca prima oară când am scris, ca nu-mi răspundea persoana de crezui ca or' nu vru poștaru sa i-o dea or' să arsă fro' lambă or' fro' diodă că lucrurile ăștea electronice sunt sensibile rău. Da' acu' o scrisăi bine și-mi răspunsă omu' și zisă că-mi dă cartea cum să nu.
Acu' așteptai io trei săptămâni sa vie Cosmin din conced' și să-mi aducă și mie cartea. Între timp îmi născu și muierea o mândrețe de băiat, că uitai sa va spui ca era borțoasă și să grăbi ăsta micu' să vină și veni cu fro' lună mai devreme. Îi zisăi Vlad Marin ca veni chiar cu o zi înainte de Sântă Mărie chiar de ziua lu' nașu-său, că ce se mai bucură și iel săracu.
Acu' când veni Cosmin îmi adusă nește țuica și nește slanină ca tăiasă socru-său un grasun da-mi zisă că uita cartea. Crezui că-l mănânc in loc de slănină da' glumea.
Zâc io las' că o citesc io după ce termen cartea ailaltă de citeam la ia da' nu mă rabdă cățaua de inima și a dooa zi că tot îmi zisă muierea sa văd de copil cât doarme până face ia o țâră treaba p'in casă, luai copilu' și-l scosăi la soare pe balcon și n-avusăi ce face și luai cartea de începui să citesc.
Păi nu citii io doo pagini că mă podidi plânsu' ca pe muieri cân' citii că muri Niculaie. Mă, plângeam de parcă ar fi fost neam cu mine. Adevaru' că scrisăsă Nea Costache așa frumos de parcă ieram acolo. Și-n plus îmi adusăi aminte de Tăiță săracu', bunicu/meu că așa îi ziceam noi nepoți', că și iel săracu' tot așa în zori muri cân' se dusă să dea demâncare la animale. Mă văzu și muierea și-mi zisă că ce am da'i zisăi ca ma trasă curentu la muncă.
-Care munca mă omule? Că az' ie duminică și mai fusăși și in conced' de abea mâine incepi.
-Ce ț'ă și cu muierile aștea dom'ne! Iote'mi dădu o goangă in ochi d-aia! Acu' iești mulțumită?
Nu-mi mai zisă nimic săraca și se dusă-n treburile iei.
Io, tot cu cartea și parcă văzui un câmp și lumea la coasă și parcă o auzii și pe Dragomiroaica cu:
”Au plecat olteni la coasă / Ila, ilai, la...„
Stai mă ca aștia-s din Vâlcea! Și ce? Nu-s olteni si iei? Vorba cântecului ălălalt : „ De la Vâlcea-n Târgu Jiu„
Mai citii io și ajunsăi la nuntă, aci văzui io că fu și Aristică și mă trezii cântând:
”Foaie verde foi de bojiiiiiiiii
Oooooof of of
Cine-a fost odată-n Goorj
Oooooof of of
A fost Tudor și Magheru
Și-a mai fost Dincă Schileru
Și-a mai fost și Aristică
Nepotu' lu' Neica Dincăăăăă
Oooooof of of............„
Aci veni muierea repede :
- Ce ai mă? Ce te-apucă? Nici nu beuși nimic și te-apucă? Taci mă nu mai behăi că trezești copilu' și tre' să-i dau țâță ș-atuncea termeni tu treaba!
- Las' că la următoarea petrecere de-oi bea un păruț in plus să vezi ce mai cânt, o amenințai io, da' numa-n gând ca la mine în casă cântă cocoșu' da'...mai încet o țârică să nu-l audă găina.
A dooa zî, începui munca numa' că nu venisără toț' din conced' și-mi zisă șefu' de tură: „Tu az' și mâine nu intri-n subteran și te duci in Stația de separare.„ Abea așteptai să ajung acasă să mai citesc și a dooa zi luai și cartea cu mine că acolo la stație lucrezi patruș'cinci de minute la bandă și cinșpe pauză ș'așa în pauză tot citii.
Ce să mai, până sara o dădui gata că nu putui să o mai las din mână. Cre'că la fiecare zece pagini ma podideau lacrimile ca mereu îmi amintea de câte ceva. Și tare îmi mai amintea de cum îmi zicea Tăiță săracu' pățăniile lui.
Mai mult nu vă zic, vă las pe voi să o citiți. Uite puteți să o comandați aci și să-mi ziceți dup'aia dacă vă placu. Da' dacă vreți să vedeț' cum scrie aveț igzemple aci . Și puteț să-i și spuneț omului ce părere aveț despre carte aci . Că scrisăi și eu acolo câte ceva da' nu termenasem încă de citit.
Acu' cu un lucru nu ma lămurii io, din ce sat era dom'ne Niculaie Gorun? Da' las' că-l întreb io pe Nea Costache și va zic și voo.
Aaaaaaa, și dacă nu întelesarați ce scrisăi io aci vedeț' că mai făcu Nea Costache ș'un ”Dicționar de oltenisme„
vineri, 23 septembrie 2011
O viata impreuna - Constantin Stanoiu
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu
Parerea ta!