O viata impreuna - Constantin Stanoiu

   Umblai eu ce umblai pe internetu' asta și dădui de un blog cică a lu' Nea Costache, zâc  ia să văd io ce ie aci și văzui că e oltean de/al meu. Om bun Nea Costache ăsta, scrisă el multe, scrisă si de Brâncuși și mai scrisă și o carte. Acu' zâc cum să fac să o citesc și io?
   Și îmi zâsă un  preten d'al meu, unu Cosmin a lu' Iacob. Nu'l știț'? Ăla de o țâne pe Nicoleta  lu' Nea Colțescu de la Bircii. Nu'l știț'?Aaaaaaa! N'aveț cultură!
   Îmi zâsă iel, mă Rilă, că uitai sa va zâc, așa ma policreau de mic. Mă Rilă, io ma duc acas' că ie din Târg, că tot imi dadură aștia concedu' și ma duc pân' acas'. Zâc io, mă dacă tot te duci ia numaru ăsta de telefon și sună la Nea Costache și zâi să'ț dea cartea aia.
   Și îi scrisăi io și lu' Nea Costache o scrisoare d'aia electronică de îi zice email. Da' o scrisăi bine acu' nu ca prima oară când am scris, ca nu-mi răspundea persoana de crezui ca or' nu vru poștaru sa i-o dea or' să arsă fro' lambă or' fro' diodă că lucrurile ăștea electronice sunt sensibile rău. Da' acu' o scrisăi bine și-mi răspunsă omu' și zisă că-mi dă cartea cum să nu.
   Acu' așteptai io trei săptămâni sa vie Cosmin din conced' și să-mi aducă și mie cartea. Între timp îmi născu și muierea o mândrețe de băiat, că uitai sa va spui ca era borțoasă și să grăbi ăsta micu' să vină și veni cu fro' lună mai devreme. Îi zisăi Vlad Marin ca veni chiar cu o zi înainte de  Sântă Mărie chiar de ziua lu' nașu-său, că ce se mai bucură și iel săracu.
   Acu' când veni Cosmin îmi adusă nește țuica și nește slanină ca tăiasă socru-său un grasun da-mi zisă că uita cartea. Crezui că-l mănânc in loc de slănină da' glumea.
   Zâc io las' că o citesc io după ce termen cartea ailaltă de citeam la ia da' nu mă rabdă cățaua de inima și a dooa zi că tot îmi zisă muierea sa văd de copil cât doarme până face ia o țâră treaba p'in casă, luai copilu' și-l scosăi la soare pe balcon și n-avusăi ce face și luai cartea de începui să citesc.
   Păi nu citii io doo pagini că mă podidi plânsu' ca pe muieri cân' citii că muri Niculaie. Mă, plângeam de parcă ar fi fost neam cu mine. Adevaru' că scrisăsă Nea Costache așa frumos de parcă ieram acolo. Și-n plus îmi adusăi aminte de Tăiță săracu', bunicu/meu că așa îi ziceam noi nepoți', că și iel săracu' tot așa în zori muri cân' se dusă să dea demâncare la animale. Mă văzu și muierea și-mi zisă că ce am da'i zisăi ca ma trasă curentu la muncă.
   -Care munca mă omule? Că az' ie duminică și mai fusăși și in conced' de abea mâine incepi.
   -Ce ț'ă și cu muierile aștea dom'ne! Iote'mi dădu o goangă in ochi d-aia! Acu' iești mulțumită?
   Nu-mi mai zisă nimic săraca și se dusă-n treburile iei.
   Io, tot cu cartea și parcă văzui un câmp și lumea la coasă și parcă o auzii și pe Dragomiroaica cu:
                                       ”Au plecat olteni la coasă / Ila, ilai, la...„
   Stai mă ca aștia-s din Vâlcea! Și ce? Nu-s olteni si iei? Vorba cântecului ălălalt : „ De la Vâlcea-n Târgu Jiu„
   Mai citii io și ajunsăi la nuntă, aci văzui io că fu și Aristică și mă trezii cântând:
                             ”Foaie verde foi de bojiiiiiiiii
                              Oooooof of of
                              Cine-a fost odată-n Goorj
                              Oooooof of of                          
                              A fost Tudor și Magheru
                              Și-a mai fost Dincă Schileru
                              Și-a mai fost și Aristică
                              Nepotu' lu' Neica Dincăăăăă
                              Oooooof of of............„
   Aci veni muierea repede :
   - Ce ai mă? Ce te-apucă? Nici nu beuși nimic și te-apucă? Taci mă nu mai behăi că trezești copilu' și tre' să-i dau țâță ș-atuncea termeni tu treaba!
   - Las' că la următoarea petrecere de-oi bea un păruț in plus să vezi ce mai cânt, o amenințai io, da' numa-n gând ca la mine în casă cântă cocoșu' da'...mai încet o țârică să nu-l audă găina.
   A  dooa zî, începui munca numa' că nu venisără toț' din conced' și-mi zisă șefu' de tură: „Tu az' și mâine nu intri-n subteran și te duci in Stația de separare.„ Abea așteptai să ajung acasă să mai citesc și a dooa zi luai și cartea cu mine că acolo la stație lucrezi patruș'cinci de minute la bandă și cinșpe pauză ș'așa în pauză tot citii.
   Ce să mai, până sara o dădui gata că nu putui să o mai las din mână. Cre'că la fiecare zece pagini ma podideau lacrimile ca mereu îmi amintea de câte ceva. Și tare îmi mai amintea de cum îmi zicea Tăiță săracu' pățăniile lui.
  Mai mult nu vă zic, vă las pe voi să o citiți. Uite puteți să o comandați aci și să-mi ziceți dup'aia dacă vă placu. Da' dacă vreți să vedeț' cum scrie aveț igzemple aci . Și puteț să-i și spuneț omului ce părere aveț despre carte aci . Că scrisăi și eu acolo câte ceva da' nu termenasem încă de citit.
   Acu' cu un lucru nu ma lămurii io, din ce sat era dom'ne Niculaie Gorun? Da' las' că-l întreb io pe Nea Costache și va zic și voo.
   Aaaaaaa, și dacă nu întelesarați ce scrisăi io aci vedeț' că mai făcu Nea Costache ș'un ”Dicționar de oltenisme„

Fii EROU

ERÓU s.m. 1. (Ant.) Personaj mitologic născut dintr-un muritor și o divinitate, înzestrat cu puteri supraomenești și despre care se povesteau fapte mărețe; semizeu. ♦ (P. ext.) Denumire dată de greci unor oameni deosebit de viteji, autori ai unor fapte mărețe. 2. Persoană vestită prin forța, vitejia și biruințele sale în războaie, în lupte; personalitate distinsă prin faptele sale mărețe. ♦ Ostaș căzut pe câmpul de luptă. 3. Persoană deosebită prin calitățile sale morale și prin acțiunile sale mărețe; om care se distinge în mod special într-un anumit domeniu. ◊ (În trecut) Erou al muncii (socialiste) = titlu de înaltă distincție acordat de stat persoanelor care se deosebesc printr-o muncă de valoare excepțională pentru societate; persoană care a primit acest titlu. 4. Personaj principal al unei întâmplări. [< lat. heros, cf. fr. héros].

    In afara aceste definiții din DEX, exista și alte tipuri de eroi. Cei anonimi, cei care nu au nevoie de reclama, cei care fac anumite gesturi pentru ca aceasta le este meseria sau cei care le fac pur și simplu din suflet, din altruism.
    Un erou adevărat nu așteaptă niciodată o recompensa, nici statui nici coroane de lauri pentru ceea ce a făcut. Uneori nici nu este nevoie sa faci prea mult pentru a fi erou. Mici gesturi cotidiene pe care uneori le faci din reflex fără sa te gândești ca ar putea ajuta pe cineva.
   Astăzi va ro sa deveniți voi înșivă eroii unui îngeraș, sa fiți acei anonimi care nu așteaptă o răsplată. In mod cert nu vi se vor ridica statui însă veți rămâne chiar și asa ca anonimi în Phanteonul sufletului lui.
    Vreau sa va rog sa fiti eroii lui Andrei a cărui fotografie o puteți vedea mai jos.

   Dupa cum vedeți nu are nici măcar o luna de când s-a născut. Din păcate pentru el nici nu a deschis bine ochii asupra lumii și au și început problemele. Acest îngeraș a  avut nesansa sa se nască cu o malformatie la inimioara care, fara o interventie chirurgicala de urgenta pe cord deschis,  va sfarsi prematur drumul in aceasta lume.
   Știu ca toți au problemele lor dar îl puteți ajuta nu neapărat cu bani ci și doar punând un banner în speranța ca se vor găsi persoane printre cititorii voștri care sa îl poată ajuta, iar acest lucru nu va costa nimic în afara celor câteva minute din viata voastră, minute care care se pot adăuga vieții lui. Haideți ca din minutele noastre sa-i dam și lui sperând ca  vom putea ajuta și noi la rândul nostru sa se găsească persoanele care sa-l ajute și financiar.
Bannerele sunt acestea :

si le puteti lua de pe blogul http://fiierou.wordpress.com/ unde puteți găsi și  detalii privind diagnosticul și modalităților de a ajuta financiar pentru cei care pot și vor.

   Deocamdată nu pot decât sa sper ca am deschis drum către inimile voastre, drum care va ajuta inimioara lui Andrei și sa ma rog ca sfântul al cărui nume îl poarta și care este patronul nostru al romanilor sa va deschidă sufletele.