Leapsa, stafeta sau cum vreti sa-i ziceti.

   O idee inedita care ii aparține lui Veone. Am primit o ștafetă, denumită "ștafeta parodiilor de bloguri" (deci nu a blogurilor-parodie). La mine a ajuns de la 'Mnealui care la rândul sau a primit-o de la Sorin.
   Regulamentul este simplu :

1. Scrii o scurtă parodie a unui blog (sau a doua bloguri, sau trei).
2. Menționezi în postul tău – cu link spre postul pe care îl citești acum – că participi la ștafeta.
3. Îl înștiințezi şi pe cel parodiat: îi scrii o scrisoare pe hârtie, o pui în plic şi te duci până la poștă, cumperi timbru, scrii adresa cu pixul și pui plicul la cutia poștală dacă nu cumva au furat-o țiganii sa o dea la fier vechi cu zicea doamna Doina Popescu. Exact, glumeam. Îl anunți prin mail cu link, commenturi cu link pe blogul lui, vezi tu.
4. Bloggerul parodiat / Pricepe ca ştafeta a luat.

   Si ce-mi zic eu? Pai daca 'Mnealui care sa vaietă ca e bătrân, ca nu mai poate sa fuga, a făcut-o pana la urma nu o sa ma fac de ras chiar dacă fac parte din echipa de rezerve. In plus s-a "luat" de un  oltean de-al meu și din spirit de solidaritate trebuia sa intervin. Dar ce sa scriu? De cine sa va vorbesc? Mi-am luat o bere la conserva și am început sa-mi stresez neuronul (nu sunt blond dar având în vedere ca am fost milițian...) Si cum savuram licoarea galbena (bere fraților ca nu sunt adeptul lui Bivolaru) mi-a venit mirobolanta idee. O sa facem  puțintică istorie ca nu strica.
   Astăzi o sa va vorbesc despre un zeu. Stai liniștit Sfinte și lasă frustarile ca nu este vorba despre Zeus. Asta este o postare prea "serioasa" pentru a vorbi despre forte portocalii care se lupta împotriva ciumei roșii folosind flăcări violet și băieți co ochi albaștri care iți asculta mail-ul. Hai ca mai am puțin și fac tot curcubeul aici.
   Este vorba despre un zeu despre care va voi vorbi în termeni elogioși. Este un zeu bun având în vedere ca ne da de băut ceea ce nu pot spune ca îmi displace și nici 'Mnealui nu cred ca ii displace când vine vorba de bere.
    Vreau sa va vorbesc despre zeul strămoșilor noștri. Probabil o sa-mi spuneți ca în acest caz trebuia sa fac postarea în celalalt blog dar aveți puțintică răbdare stimabililor ce va grăbiți ca nevasta-mea și nu ma lăsați sa termin ce am de spus/scris (hopa, a văzut ce scriu și...)
   Acum câțiva ani am vizitat la Polovragi peștera în care se zice ca a stat. Era încă acolo damigeana lui numa ca era pietrificata și acum trebuie sa așteptăm minunea când  ne va da de băut pentru ca-i răspândim sămânța asa cum a promis. Aviz pentru 'Mnealui (pe care îl proclam oficial paharnicul zeului) sa fii acolo maestre când i-o da cep.
    Deci acest zeu mulți dintre noi l-am crezut pierdut însa exista încă. Călătorind eu asa fără rost prin spațiul virtual nu mioritic al blogosferei am ajuns pe blogul unui prieten roman rătăcit în Italia. Acest prieten după ce ca nu are simțul orientării (altfel nu s-ar fi rătăcit) mai e și bârfitor cum de altfel și recunoaște. Ei bine aici am văzut un comentariu al ZEULUI.  M-am uitat la sticla (și la cea cu boasca și la cea a monitorului) și nu-mi venea sa cred. Băusem destul, sticla era jumătate plina (ca mie asa îmi place sa o vad nu ca alții) însa nu suficient ca sa am halucinații. Era chiar el ZAMOLXIS .
   Ca orice zeu care se respecta nu conviețuiește și nu bloguieste pe meleagurile noastre ale păcătoșilor in schimb îl preocupa soarta noastră și a celor ce bloguiesc prin țară și prin diaspora și încearcă sa-i adune sub protecția lui și sa-i îndrume pe cei aleși mai cu o mustrare, mai cu o vorba buna ca doar e zeu si stie mai bine decât noi cum sa procedeze. Iar învățăturile lui sunt pline de obiectivism, după părerea mea, deoarece nu este un zeu tiranic, nu încearcă sa-și impună punctul de vedere ca alți zei. Nuuuuuuu dragilor, el zice ce are de zis și așteaptă și părerile supușilor.
   E atât de bun încât a fost declarat oficial zeu al Republicii Incultura. De ce sa faci cate unul satul de porcăriile din România ii vine ideea sa-și facă țară, cu guvern cu tot ce trebuie. Cum va spuneam Zamolxis a fot numit direct zeu, nu ministru al "cultelor" și credeți-ma ca ne arata președintele destule (in)culte și (in)culți pe acolo prin Incultura ca te uiți și zici...mare ți-e gradina Zamolxis.
   Ce sa va mai spun despre zeu? Cred ca ar fi mai bine sa-l cunoașteți/citiți personal și sa va convingeți.
   Deci, Marite Zamolxis, așteptăm un semn din partea Ta, eu fiind mesagerul aruncat în sulițele comentatorilor și ale celor care mi-au pasat aceasta leapșa, ștafeta sau cum i-o mai zice. Si dacă tot zici ca dai de băut celui care iți împrăștie sămânța, poate dai și tu o țuică îndulcită cu sirop de arțar. Na ca îmi scăpă un indiciu despre locul unde te afli.
   Mai aștept o bârfă de la prietenul meu rătăcit și un decret prezidențial de la Președintele Republicii Incultura.
   Sfinte Crede-ma ca mai bine îl slujești pe Zamolxis ca poate te scapă de aia de-ți asculta mail-ul și te scapă de frustrări. Si pe deasupra mai da și de băut.
   Gata! Închei aici ca m-am întins cât o zi de post și ma doare neuronu' solitar.